Iată, dacă tot mi-am reaprins flacăra pentru bloggăreală, având în vedere că am un template nou-nouț, m-am gândit să postez un articol-interviu realizat de mine cu ceva timp în urmă cu Domnul Aurel Manole, pictor renumit gălățean și inventator. Nu de alta, dar am rămas surprinsă, în sensul negativ, că mulți dintre gălățenii noștri, nu au avut ocazia să afle despre oamenii de cultură gălățeni, care sunt recunoscuți și foarte apreciați în afara țării, care își expun lucrările în marile galerii de artă ale lumii și câștigă premii importante.Vreau pe această cale să vă fac cunoștință cu directorul Centrului Cultural Dunărea de Jos din Galaţi şi preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Galaţi - pictorul Aurel Manole.
Aurel Manole este un artist inedit, pictează cu pasiune de la vârsta de patru ani. A elaborat şi inventat pictografia.
S-a născut pe aprilie 1953 în Galaţi şi este absolvent al Institutului de Artă al Universităţii din Iaşi şi al Academiei de Arte Decorative şi Design, Iaşi.
Pasiunea lui pentru artă s-a materializat la vârsta de patru ani, manifestându-se prin pictarea pereţilor din spatele casei părinteşti, cu cărbune. I-a placut atât de mult, încât, copil fiind, renunţa la joaca cu prietenii săi pentru a se retrage în casă şi a desena necontenit. Era adesea dojenit de către părinţi, deoarece consuma foarte repede caietele de desen, iar el, cu grijă, a început să deseneze paginile pe ambele părţi, precum şi coperţile cărţilor. Dorinţa sa de a realiza picturi neobişnuite şi preocuparea sa pentru literatura fantastică i-au călăuzit paşii spre cunoaştere şi mulţi ani de cercetare, pentru descoperirea unei tehnici adecvate pentru a-şi materializa visele. În 1997 a obţinut brevetul înregistrat la OSIM, pentru invenţia sa în domeniul artelor vizuale, intitulat “Amestec şi fuziune cromatică şi instrumente de lucru”. A fost pasionat încă de pe băncile facultăţii de o tehnică artistică pierdută din antichitate, numită tehnica encaustică. Fiind o enigmă pentru el, a trebuit s-o descifreze de-a lungul anilor şi căutarile sale l-au dus în domeniul atât de complicat al chimiei culorilor. Apoi a cuplat tehnica regăsită cu tehnicile de lucru artistice moderne şi a dat naştere unei modalităţi de lucru inedite, pe care el a numit-o pictografie. Aceasta este o fuziune cromatică dirijată care necesită rapiditate în lucru şi este foarte greu de realizat. Tehnica sa neconvenţională se pretează la picturile fantastice, la elaborarea unor spaţii cu o cromatică bogată, care ar putea fi imposibil de realizat prin tehnicile convenţionale. Aurel Manole a abordat tema spaţiului cosmic.
Lucrările sale precum Planeta Zeta sau Planeta Corionică ne conduc într-o lume miraculoasă, fascinantă, spre un alt univers îndepărtat. Tablourile par a fi pictate cu lumină, iar culorile sunt de pe altă lume.
Cu astfel de realizări, el a obţinut premii valoroase, iar în anul 1990, prima sa reuşită şi una dintre cele mai mari a fost în Franţa la Fayance, unde a obţinut Marele Premiu. De asemenea, a mai fost premiat în Germania, Anglia şi în SUA a avut onoarea de a fi felicitat de către renumitul regizor american, Steven Spielberg. Deşi este criză, oamenii îi cumpără creaţiile. Pictorul a precizat că se simte o scădere a numărului de tablouri vândute, dar totuşi vinde. Aurel Manole are o cotaţie de 1000 USD în străinătate şi în jur de 200 USD în ţară.
INTERVIU
Lulubella - Aveţi un brevet de invenţie înregistrat la OSIM în 1997, Amestec de fuziune cromatică şi instrumente de lucru. Mai exact, ce inovaţie aţi adus dumneavoastră în domeniul artelor vizuale?
Aurel Manole - Încă de pe băncile facultăţii, am fost preocupat de domenul acesta al tehnicilor artistice şi m-a impresionat o tehnică piedută în perioada antică, în antichitatea greacă, prin secolul patru. Era o tehnică care se făcea pe diferite suporturi, dar suportul principal era zidul, o tehnica tip frescă. Problema care m-a preocupat a fost strălucirea acelor picturi şi fuziunea cromatică care avea loc în realizarea acelor lucrări, prin tehnica care atunci purta denumirea de tehnica encaustică. Aceasta tehnică a fost pentru mine o enigmă pe care a trebuit s-o descifrez de-a lungul anilor şi am căutat documente, date despre lucrările în encaustică din zona Greciei, zona romană, e vorba de cele două oraşe Bombay şi Herculane care au fost acoperite de lavă. Toate acestea au dus la o căutare a mea în domeniul chimiei culorilor care este foarte complicată. De-a lungul timpului, pictorii au căutat să-şi valorifice cunoştinţele şi să adauge cunostinţe în laboratorul lor propriu. Toate aceste tehnici cumulate fuzionate cu tehnici moderne au dat naştere la o modalitate de lucru inedită pe care eu am numit-o pictografie. Este vorba despre o fuziune cromatică dirijată, făcută cu mijloace moderne şi cu diverşi pigmenţi noi descoperiţi în ultimul secol. Nu a fost simplu, am mers din aproape în aproape prin mici descoperiri şi îmbinări de tehnici. Tehnica se pretează la picturile fantastice, la elaborarea unor spaţii cu o cromatică bogată, care este foarte complicat de realizat prin tehnicile convenţionale. Tehnica pe care eu am elaborat-o este o tehnică neconvenţională. Tehnica presupune o acuitate în lucru şi rapiditate. Am abordat tema spaţiului cosmic îndepartat şi anume structuri spaţiale. Am o mulţime de lucrări: Planeta Zeta, Cicluri de lucrări I şi II, Planeta Corianică, Structuri Vegetale.
L.- Aţi participat la numeroase congrese internationale de Science Fiction unde aţi obţinut premii valoroase.
A.M.- În anul 1990 a fost prima mea reuşită şi una dintre cele mai mari a fost în Franţa la Fayance, unde am luat Marele Premiu la Eurcom, o confruntare dintre 14 ţări. De asemenea premii obţinute în Gemania, Anglia, USA la Los Angeles, 1996 unde l-am întâlnit şi pe marele regizor Spielberg, unde am avut ocazia să stau cu el la masă şi să dau mâna cu el, un lucru care m-a emoţionat profund atunci.
L.- De ce va atrage pe dumnevoastra arta S.F?
A.M.- Din copilarie de pe la patru ani, am pictat pereţii din spatele casei părinteşti cu cărbune. Mi-a plăcut atât de mult, încât fiind copil, renunţam la joacă ca să pot să mă retrag în casă şi să umplu blocul de desen cât mai repede. Primeam ameninţări de la părinţi ca să nu mai termin atat de repede caietele iar eu cu grijă, pictam şi pe o parte şi pe alta şi coperţile la cărţi. Toate coperţile la cărţi erau pictate!
„Noi, oamenii, suntem nişte efemeride pentru că faţă de existenţa unor planete, sau a unor fiinţe extraterestre trăim foarte puţin”
L.- De curând aţi trecut la o nouă etapă în creaţia dumneavoastră, v-aţi schimbat un pic stilul de lucru, aţi renunţat la formă în favoarea culorii, aţi mizat mai mult pe culoare. De ce?
A.M.- Am trecut prin mai multe faze ale creaţiei din dorinţa de a elabora noi modalităţi de lucru, din dorinţa de a găsi stilul şi modalitatea de lucru potivită pentru o anumită tehnică sau temă. Am trecut de la cubismul melancolic pe care îl aveam la început, la un cubism de structură clasică şi am trecut la o pictura senzitivă, a senzaţiei, a tuşelor largi, a impresiei de moment pe structuri cu personaje sau pe structuri pe teren, cum este de de exemplu „Coline” pe care le-am promovat pe mai mulţi ani. Apoi a fost preocuparea mea pentru ineditul unor elemete din natură sau a unor fiinţe, de exemplu „efemeride”, pentru fluturi care mă impresionează cromatic, dar mai mult pentru frumuseţea momentului, pentru că unele specii de fluturi trăiesc foarte puţin. Într-un sistem planetar, universal, dacă am valoriza timpul, am ajunge la concluzia că şi noi, oamenii, suntem nişte efemeride pentru că faţă de existenţa unor planete, sau a unor fiinţe extraterestre trăim foarte puţin.
L.- Având în vedere că este criză, mai cumpără iubitorii de artă creaţiile dumneavoastră?
A.M.- Mai puţin se cumpară în perioada aceasta, dar autorii buni se cumpară. Mai depinde şi de cerinţa publicului.
L.- Puteţi să-mi spuneţi ce cotaţii aveţi dumneavoastră?
A.M.- În străinatate am vândut la o cotă mai valoroasă. Spre exemplu am vândut în SUA, lucrări cu 1000 USD, dar aici în ţară, am vândut, poate cu 200 USD. Nu-mi permit să pun nişte sume prea mari, nu pentru că lucrările nu ar merita, ci pentru că nu există o piaţă a valorilor şi este un lucru foarte trist. Nu avem un management artistic şi mă mir de ce nu au facultăţile de artă o specializare în acest domeniu sau chiar pe galerii. Cel care te vinde, cel care te prezintă…
L.- Când v-aţi propus o nouă expoziţie personală?
A.M.- Am planificări pe 2010. O expoziţie aici la galeriile Nicolae Mantu şi una la galeriile Gheorghe Pătraşcu din Tecuci. Urmează participări în străinătate, două expoziţii, o tabără de creaţie în Bulgaria.
