Un copilaş mucos îşi lipea năsucul de fierul închegat, visând la o batistă moale, unul decojea cu dinţii de lapte vopseaua roasă de vreme şi de sute de amprente, adăugate cu fiecare atingere, cu fiecare strânsoare. Chiar şi îndrăgostiţii la prima vedere şi-au lăsat parfumul primelor emoţii pe răcoarea ei, apoi şi-au împreunat mâinile să le încălzească la focul primului sărut, sprijinindu-se de ea. Bara veşnic rece ca gheaţa din tramvai, ne-ar putea spune o întamplare caldă, a sa, la fiecare staţie.
Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.
La metrou
La metrou, materia se amestecă cu spiritele, esenţele cu emoţiile, bacteriile cu leucocitele. Scara rulantă se mişcă la nesfârşit, cărând paşii grei şi deşi ai călătorilor, pe o parte şi atârnând pe cealaltă, gândurile, speranţele şi amprentele efemere de praf. Balustrada este locul de întâlnire a mâinilor grăbite, a degetului mic al ei cu degetul mare care îi parţine lui. Păstrează parfumul de piele albă şi de piele neagră şi gustă aroma lipicioasă a îngheţatei de căpşuni şi a prafului de puşcă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
