"De ce eu?", "Ce am făcut să merit soarta asta?", "De ce mi se întâmplă numai mie?" Cu siguranţă nu există om pe lumea asta să nu-şi fi pus măcar o dată în viaţă aceste întrebări. Probabil există oameni care îşi pun aceste întrebări zilnic, săptămânal, lunar ... la cumpăna dintre ani.
În prima zi a lunii ianuarie împarţi o pagină imaginară în două, într-o parte scrii evenimentele fericite iar în cealaltă, necazurile care au fost. Momentele fericite le numeri pe degetele de la o mână. Atmosfera e gri, spui că nu ai avut noroc, dai vina pe criza mondială, învinuieşti părinţii şi profesorii că nu au ştiut cum să te ghideze în viaţă, pe preotul care nu a vrut să-ţi dea Sfănta Împărtăşanie pentru că ai apucat să iei o guriţă de apă de dimineaţă şi s-a îndoit de puritatea ta, deşi aveai doar 11 ani. Dai vina pe mâţa neagră care îţi taie calea, dai vina pe toată lumea care bănuieşti că stă împotriva fericirii tale ... dai vina pe soartă. Dar "soarta" ce e?
Există o lege a Universului, o lege a cauzei şi a efectului iar tot ceea ce ni se întâmplă este exact ceea ce merităm. Plecând de la zicala "cum îţi aşterni aşa dormi", faptele noastre bune sau rele, îşi au răsunetul într-o viaţă fericită sau mai puţin fericită. Pentru cine crede în reîncarnare, sufletul nostru, are memoria faptelor petrecute de-a lungul mai multor vieţi. Practic, situaţia noastră actuală este "oglinda vieţii noastre trecute", ADN-ul spiritual. Tot ce ni se întâmplă, de rău sau de bine nu este întâmplător. Cert este că legea karmei este necruţătoare iar sufletele noastre au mai multe şanse de a ajunge la desăvarşire, având la dispoziţie mai multe vieţi în care să ne plătim datoria karmică. Dacă într-o viaţă anterioară am locuit în Columbia, am fost traficant de droguri şi am dus o viaţă dezorganizată unde am îndemnat mulţi oameni să fumeze şi să consume narcotice, prin asta aducându-le multă suferinţă, nu este de mirare că în această viaţă eu nu mai suport fumul, evit cercul fumătorilor şi încerc să fac tot posibilul să-i fac pe cei dragi să renunţe la fumat. În felul acesta eu îmi voi plăti datoriile karmice, prin acceptarea suferinţelor actuale şi celor care vor urma şi voi învăţa să iubesc oamenii aşa cum nu am reuşit în altă viaţă. Dacă ajuţi o persoană iar aceasta nu îţi e recunăscătoare, te întristezi, dar din punct de vedere spiritulal eşti pe calea cea bună. Asta înseamnă că ţi-ai mai plătit o datorie dintr-o viaţă apusă.
Încă nu am aflat la a câta renaştere a ajuns sufletului meu. Pentru mine este foarte important să nu abuzez de reîncarnare la nesfârşit, să nu înteleg că prin asta pot greşi mereu şi tot de atîtea ori mă revanşez, nu de alta, dar îmi e teamă că într-o zi (sau în altă viaţă) nu voi mai avea timp sau nu voi mai avea la dispoziţie nici măcar atâtea cunoştinţe câte am acum, pentru a reuşi să mă îndrept. Mie îmi pasă, după mulţi ani de indiferenţă, de ce se va întâmpla cu sufletul meu, îmi pasă de trupul care îl va găzdui şi de încercările prin care va fi iar nevoit să treacă. De ce îmi pasă? Pentru că doresc să-mi învăţ lecţia karmică, perfecţionându-mi viaţa prezentă prin îndreptarea greşelilor.
