Leapşa I

Diana mi-a dat acordul să iau şi eu această leapşă de pe blogul său.

Deşi pare un joc, mi-a dat mult de gândit ... şi iată ce-a ieşit :

Dacă aş fi ... aş fi ...

o lună: August

o zi a săptămânii: Sâmbătă

o parte a zilei: noaptea

un animal marin: delfin

o direcţie: înainte

o virtute: curaj

o personalitate istorică: Coco Chanel

o planetă: Pământ

un lichid: miere de albine

o pasăre: colibri

o floare: floare de cactus

un tip de vreme: însorită

un instrument muzical: harpă

o întrebare: când?

un element: focul

un cântec: Lenny Kravitz - Again

un film:  5th element

un serial: Sailor Moon

o carte: Twilaight de Stephenie  Meyer

un personaj de ficţiune: Leeloo (personaj interpretat de Milla Jovovich)

un fel de mâncare: tort cu finetti, ananas şi banane

un oraş: Istanbul

un gust: ciocolată

o culoare: violet

un material: mătase

un cuvânt: hai!

o materie de şcoală: genetică

un personaj de desene animate: Sandy Bell

o formă: piramidă

un număr: 8

un mijloc de transport: motocicletă

o haină: lenjerie intimă din satin

un accesoriu vestimentar: pantofi cu toc cui

FIN

Eu am terminat și dau leapșa mai departe cui dorește. Be my guest!

Ziua adevărului

Steaua fericirii mi-a făcut cu ochiul când am trecut prin dreptul său. E fiinţa cea mai dragă mie, sufletul său atât de blând şi cald a presărat a sufletului meu cărare cu petale de speranţă şi m-a urcat sus de tot, tocmai în inimioara-i, unde-i ireal de bine.


Astăzi vreau să răsară la lumină, tot ceea ce a ascuns o inimă fricoasă atâta amar de vreme.


Voi lăsa glasul răguşit al inimii mele să vorbească, să admire, să primească în odaia ei a cărei uşă s-a deschis către infinitul iubirii, toată lumina şi căldura dragostei mele alese.


Dragostea mea e acea fiinţă care mă alintă cu mătasea buzelor sale şi mă strigă cu şoapta viselor în fiecare dimineaţă. E acea fiinţă pe care o iubesc şi îmi doresc ... îmi doresc să mă dorească la fel de mult cât o doresc şi eu, pâna la Cer şi înapoi.

Low fat

Dacă tot suntem în Post ... să fim cumpătaţi la mâncare

Eii hai nici chiar aşa :)

Poezii de Dragoste

Alina Beatrice Cheşcă este lector universitar doctor la disciplina limba engleză la Universitatea ”Danubius”, Galaţi. O fiinţă atât de dragă, sensibilă, cultă, cum rar ţie dat să întâlneşti. Ador s-o aud vorbind, cuvintele sale sunt răsunetul unei vieţi dedicate frumosului şi a bogăţiei spirituale iar poeziile sale sunt ode dedicate îngerilor.

A obţinut premii literare la concursurile naţionale de poezie de la Bucureşti, Galaţi, Tecuci, Tulcea, Vaslui, Slatina, participă cu lucrări la conferinţe naţionale şi internaţionale de cultură şi civilizaţie, precum şi de limbă şi literatură engleză în Europa şi Asia. Scrie poezii de dragoste, iubeşte călătoriile, cultura şi civilizaţia orientală.

Iată una din poeziile sale, probabil e cea care o reprezintă, având în vedere titlul. Este o persoană cu totul şi cu totul deosebită şi nu spun asta doar pentru că este profesoara mea preferată. Aceasta este calea spre postările domniei sale.

"DESTĂINUIRE"

"„Barbie” îi spun copiii –


e zâna ce scrie poveşti


dar le şi trăieşte


mănâncă poezie pe pâine


şi-şi pictează universul pe pleoape


ea deschide în fiecare zi


Poarta Zeilor


se roagă pentru bucuria lumii


şi-aprinde stele în chip de lumânări.


pe speranţele ei albastre


plutesc mii de scoici fermecate


din clepsidrele pământului


construieşte piramide pe care le deschide apoi


cu iarba fiarelor.


Bărbaţii o iubesc


văd în ea Şeherezada


nesfârşitelor poveşti.


EA SIMTE CĂ-I CURGE AUR PRIN SUFLET


(e alchimia frumoşilor vrăjitori


ce păşesc cu nobleţe prin clipele ei)


Barbie doarme cu valiza sub pernă


şi se visează zburând peste oaze


şi tuaregi cu ochii precum noaptea


ce-i preschimbă trupul


în valuri de mătase şi foc.


Barbie a luat forma viselor ei


şi-nmulţeşte totul cu doi


cu o mie, cu infinitatea


ea vede câte un destin


în fiecare cuvânt


şi fiecare cuvânt e o altă poveste


pe care ea o transformă


în puntea dintre pământ şi cer.


desculţă, privind în sus


BARBIE PĂŞEŞTE PE COVORUL DE PERLE


Începe o nouă poveste…."


Alina Cheşcă

ADN-ul spiritual

"De ce eu?", "Ce am făcut să merit soarta asta?", "De ce mi se întâmplă numai mie?" Cu siguranţă nu există om pe lumea asta să nu-şi fi pus măcar o dată în viaţă aceste întrebări. Probabil există oameni care îşi pun aceste întrebări zilnic, săptămânal, lunar ... la cumpăna dintre ani.


În prima zi a lunii ianuarie împarţi o pagină imaginară în două, într-o parte scrii evenimentele fericite iar în cealaltă, necazurile care au fost. Momentele fericite le numeri pe degetele de la o mână. Atmosfera e gri, spui că nu ai avut noroc, dai vina pe criza mondială, învinuieşti părinţii şi profesorii că nu au ştiut cum să te ghideze în viaţă, pe preotul care nu a vrut să-ţi dea Sfănta Împărtăşanie pentru că ai apucat să iei o guriţă de apă de dimineaţă şi s-a îndoit de puritatea ta, deşi aveai doar 11 ani. Dai vina pe mâţa neagră care îţi taie calea, dai vina pe toată lumea care bănuieşti că stă împotriva fericirii tale ... dai vina pe soartă. Dar "soarta" ce e?


Există o lege a Universului, o lege a cauzei şi a efectului iar tot ceea ce ni se întâmplă este exact ceea ce merităm. Plecând de la zicala "cum îţi aşterni aşa dormi", faptele noastre bune sau rele, îşi au răsunetul într-o viaţă fericită sau mai puţin fericită. Pentru cine crede în reîncarnare, sufletul nostru, are memoria faptelor petrecute de-a lungul mai multor vieţi. Practic, situaţia noastră actuală este "oglinda vieţii noastre trecute", ADN-ul spiritual. Tot ce ni se întâmplă, de rău sau de bine nu este întâmplător. Cert este că legea karmei este necruţătoare iar sufletele noastre au mai multe şanse de a ajunge la desăvarşire, având la dispoziţie mai multe vieţi în care să ne plătim datoria karmică. Dacă într-o viaţă anterioară am locuit în Columbia, am fost traficant de droguri şi am dus o viaţă dezorganizată unde am îndemnat mulţi oameni să fumeze şi să consume narcotice, prin asta aducându-le multă suferinţă, nu este de mirare că în această viaţă eu nu mai suport fumul, evit cercul fumătorilor şi încerc să fac tot posibilul să-i fac pe cei dragi să renunţe la fumat. În felul acesta eu îmi voi plăti datoriile karmice, prin acceptarea suferinţelor actuale şi celor care vor urma şi voi învăţa să iubesc oamenii aşa cum nu am reuşit în altă viaţă. Dacă ajuţi o persoană iar aceasta nu îţi e recunăscătoare, te întristezi, dar din punct de vedere spiritulal eşti pe calea cea bună. Asta înseamnă că ţi-ai mai plătit o datorie dintr-o viaţă apusă.


Încă nu am aflat la a câta renaştere a ajuns sufletului meu. Pentru mine este foarte important să nu abuzez de reîncarnare la nesfârşit, să nu înteleg că prin asta pot greşi mereu şi tot de atîtea ori mă revanşez, nu de alta, dar îmi e teamă că într-o zi (sau în altă viaţă) nu voi mai avea timp sau nu voi mai avea la dispoziţie nici măcar atâtea cunoştinţe câte am acum, pentru a reuşi să mă îndrept. Mie îmi pasă, după mulţi ani de indiferenţă, de ce se va întâmpla cu sufletul meu, îmi pasă de trupul care îl va găzdui şi de încercările prin care va fi iar nevoit să treacă. De ce îmi pasă? Pentru că doresc să-mi învăţ lecţia karmică, perfecţionându-mi viaţa prezentă prin îndreptarea greşelilor.

Tarife spirituale

Dis de dimineaţă sfântă de miercuri, maicămea a binevoit să mergem în pelerinaj la Bisericile din oraş.

Pe un ger de-mi cădea nasul, am luat-o la pas către locaşurile sfinte. Am vizitat 4 Biserici într-o zi, cum nu am vizitat în 6 ani. Recunosc că nu prea sunt dusă la Biserică (la propriu şi la figurat), dar azi mi-a dar maxim. "Hai şi la Sf. Mihail şi Gavril, hai şi la Sf. Nicolaie că e aproape, şi la Sf. Ana, dar şi la Sf. Spiridon şi gata". Dumnezeu să mă ierte, dacă am înţeles mare lucru din cuvântările preoţilor. Unul vorbea/citea atât de repede de parcă ar fi dorit să intre în "Cartea Recordurilor" cu maximum de cuvinte rostite pe minut, fapt ce m-a făcut să obosesc psihic, chinuindu-mă să mă concentrez şi să înţeleg ce bâiguie (predică). Altul mi-a pus la grea încercare acuitatea auditivă. Mă întreb ce o fi auzit persoanele mai în vârstă, deoarece mai toate purtau căciuli groase de blană ori clasicul fes cu batic deasupra, care le acopereau urechile.

Având în vedere situaţia, gândurile mele au zburat la vremea de afară, la căţeii din faţa Bisericii care se jucau în zăpadă, la ce am visat noaptea trecută.... la criza mondială....

La final am făcut un studiu de piaţă la niscaiva produse şi servicii bisericeşti. Preţul lumânărilor variază între 0,40 ron şi 0,70 ron. Rugăciunea de 40 de zile între 10 ron şi 30 ron + 1 litru de ulei, 1kg de făină şi 10 lumânări, pentru slujba de mulţumire 5 pâini, o lumânare şi o sticlă de suc cu sau fără acid, ambele variante sunt primite drept jertfă de către Dumnezeu + ceva şpagă la preot sau la cutia milei.

Părerea mea este că Bunul Dumnezeu te iartă şi îţi îndeplineşte dorinţele, doar dacă îl răsplăteşti şi tu cu ceva "ochi de drac". Am impresia că Dumnezeul şi Diavolul au pus de un contract gras între ei. Asta îmi aminteşte de marile corporaţii farmaceutice în colaborare cu laboratoarele de virusologie ale teroriştilor. Diavolul te atrage în păcat, Dumnezeu îţi cere bani ca să te ierte. Acuma sunt curioasă cine e plătit la procent :))

Nu mi-o luaţi în nume de rău, a fost o glumă. Cineva drag m-a sfătuit să nu fac ce face preotul, ci doar ce predică el.

Consider că religia, credinţa este un lucru foarte intim. Te poţi ruga în linişte în confortul casei tale, sau în gând în timp ce te deplasezi cu maxi-taxi. Nimeni nu ştie mai bine ca tine ce îţi doreşti şi numai faptele tale, rugăciunile rostite de tine şi efortul tău spiritual au rezonanţă către Divinitate.

You are great! You are...wonderful!

Iată un filmuleţ care m-a impresionat profund şi am nevoie să-l îl revăd de fiecare dată cănd lucrurile nu sunt aşa cum îmi doresc.

Dacă nu ai aceea persoană lângă tine care să-ţi amintească întotdeauna cât de important eşti, dacă te simţi nedreptăţit, dacă crezi că realizările tale nu au fost apreciate, dacă nu ai primit măcar un "mulţumesc" ... priveşte aici şi te vei simţi mult mai bine! :-)

500 de semne câştigătoare

De curând am participat la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu pe Trilema. Poate că vă întrebaţi ce înseamnă proză arhiscurtă. Ei bine, DEX-ul ne spune că Proza este un mod de exprimare nesupus legilor versificaţiei, în opoziţie cu poezia.


Cert este că eu nu m-am lămurit dacă proza arhiscurtă e un gen literar, părerea mea este că Mircea Popescu este un domn de nota 10, cu iniţiativă, care m-a convins să-mi pun la "muncă" emisfera dreaptă a creieraşului meu ruginit. Aşadar am creat 5 "povestioare", iar pe lângă ale mele au mai fost doar 153 :)

Regulile au fost simple, a trebuit să realizăm un text din 500 de semne cu o marjă de ±1%, ceea ce înseamnă că dacă scriai între 495 şi 505 de semne tot era bine. Unii au scris şi un soi de versuri, iar pe tema asta au fost şi niscaiva lupte de idei, alţii au comis plagiat. Săraca Agripina şi Păunaş au trebuit să-şi trăiască iarăşi drama din "La Vulturi", numai că de data asta, sfărşitul fu altul - Păunaş a sfârşit în gura vulpii. Eminescu a fost reinventat, de parcă ar fi fost nevoie etc. Noroc de juriu, ales pe sprânceană care a cernut şi a judecat bine.


Nu am putut decât să mă bucur, când am aflat că 4 dintre PA-urile mele au fost câştigătoare, dar cea mai valoroasă a fost aceasta. Drept răsplată, am fost cadorisită cu un domeniu + hosting gratuit pe un an de zile.


Primesc acest premiu ca un imbold în evoluţia mea în ale scrisului, un exerciţiu pentru dezvoltarea mea spirituală şi pentru ascutiţrea creionului bloggerului, aşa cum spunea Mircea Popescu.

Sufleţelul meu

În urmă cu 26 de ani, pe data de 2 februarie, Dumnezeu a ales din Rai cel mai curat sufleţel, i-a prins aripioare şi i-a poruncit să coboare pe pământ şi să trăiască la o laltă cu toţi muritorii. Pentru a nu-i speria pe oameni, El şi-a ascuns aripioarele şi a bătut la uşa unor tineri proaspăt căsătoriţi. Aceştia l-au îndrăgit atât de tare, încât nu l-au mai lăsat să plece, oferindu-i un cămin.

De-a lungul timpului, El a făcut numai fapte bune, şi-a ajutat familia şi prietenii şi a învăţat să iubească.

Astăzi se împlineşte exact un an de când El şi-a ocupat un loc în inima mea. Acest suflet mult prea bun, mi-a animat viaţa, a fost lânga mine când mi-a fost rău şi mi-a dăruit multă, multă dragoste.

Mă consider o norocoasă şi sunt foarte fericită că mi-a fost dat să-l întâlnesc.

Mulţi ani frumoşi, cât mai multe dorinţe împlinite, fericire, sănatate, din tot sufletul meu îi doresc!