Pages

Subscribe:

Pagini

categ

Halloween-ul la Galați

Apostat de "naționaliști" pe motiv că este sărbătoare made în SUA, Halloween-ul și-a câștigat oarecum adepți și pe meleagurile românești. La noi, noaptea de 31 octombrie s-a transformat într-un pretext pentru încă o distracție cu prietenii.

De asemenea, patronii de localuri s-au adaptat la "cererea pieții" și își decorează special barurile cu tot felul de dovleci ciopliți în diferite figuri geometrice ce simbolizează anumite grimase, chelnerii defilează printre mese îmbracați în pelerine care imită aripile liliecilor iar animatoarele își lasă "cornițele" la iveală, precum și dinții de vampir, proaspăt șlefuiți. Astfel, amatorii de distracții garantate au o plajă interminabilă de senzații tari în această seară.

Senzații tari și "dureroase" a avut și un amic de-al meu care și-a petrecut seara de Halloween într-un club din Galați. Tipul s-a minunat de aptitudinile animatoarelor zvelte precum niște căprioare și s-a gândit s-o facă pe "BEAT -Men", exersându-și talentul de echilibristică pe marginea unei canapele din club. Era de așteptat ca efectul alcoolului să-și facă și el apariția iar ... petrecărețul nostru a alunecat și si-a rupt dinții de colțul unei mese. Astfel, dragul meu amic, și-a creeat o adevărată imagine de Hallowen, unde durerea și groaza nu au lipsit.

Ajuns la urgențe, a "colindat" medicii cu "Trick or Treat" în speranța că își va recăpăta zâmbetul curățat de sânge.

So ... Happy Halloween! :)

Criza de Lei, Exces de Boi

KK-MAKA- Imnul Crizei, interpretat de grupul Comedis SRC, este o parodie după melodia Shakirei, Waka Waka, care a fost și imnul Campionatului Mondial de Fotbal de anul acesta.


KK-MAKA  face haz de necaz.
 Mai că-ți vine să-ți plângi dansezi de milă!


   "In 2006 se cumparau case, cu buletinul isi lua o plasma tot cretinul, in 2010 o frecam la rece, s-a terminat, a cosumat, dracul ne a luat, bugetul e in galeata, iar tara-i scufundata.
Refren: Ne intrebam de ce eh eh criza asta ee, mult mai rea, aici la noi si Udrea ii din plescoi. Si au taiat salariile, KK-Maka eh eh, fara bani n-ai ce sa faci: Ne mutam in copaci ! Suntem ca maimutele, KK-Maka eh eh, creste si inflatia, exact ca in Africa.


   E jale mare, prin buzunare, Ponta si Crin si-o trag putin si urla tare, Base cu barca, Boc e cu vaca! Remaniere, nici o placere doar KK-Maka. Toti o patesc, desteptii, dar nu suntem cat frectii(?).


   Refren : Ne intrebam de ce eh eh criza asta-i ee mult mai mare aici la noi si Udrea ii din plescoi. Si au taiat salariile KK-Maka eh eh, fara bani n-ai ce sa faci: Ne mutam in copaci ! Suntem ca maimutele, KK-Maka eh eh, creste si inflatia, exact ca in Africa.


   Avela majoni, bigi bigi mama one e to zet, akti siki la majoni bigi bigi mama from East to West. Baieti : La palatul Victoria, vorbim ca in Africa, asta-i jungla de la noi, fara lei ,dar cu multi boi. Si au scumpit bananele, le cojim si asta e, fara bani n-ai ce sa faci: KK-Maka prin copaci! Urla ca maimutele, toate sindicatele. Leul nostru-i de belea, nu-i rege ca in Africa. Mugetarii, KK-Maka, asta-i jungla de la noi, fara lei dar cu boi. Mugetarii KK-Maka. Uite si inflatia, exact ca in Africa... Exact ca in Africa. Exact ca in Africa. Criza ca-n Africa. Criza ca-n Africa."

Frumuseți sălbatice

puritate...

îl invidiez pentru că are picioare lungi...

shiny little flower...

purple power...

Pământul vibrează pe muzica lui Chopin

În urmă cu aproximativ o oră ascultam Chopin's Nocturne Op.9 No.2. A fost cutremur! Oare m-am speriat? Am fost legănată ușor pe acorduri de pian la unison cu vibrațiile Pământului. A fost divin. M-am imaginat îmbrățișând un copac tânăr, cuprinsă de  o amețeală dulce de parcă tocmai coborâsem dintr-un carusel. Simțurile mi s-au ascuțit și am simțit cum vibrează seva grăbită prin conductele lemnoase ascunse de amprenta scorțoasă a trupului său subțire. Nocturna vieții mele aș vrea s-o petrec pe acorduri de pian, de ar fi să fie chiar și  în seara aceasta.



Dacă interesează pe cineva detalii tehnice, aflați că la ora 18:16 s-a mișcat pământul sub noi, înregistrând 4,8 grade pe scara Richter.

Lady GaGa - Alejandro

Așa cum ne-a obișnuit Lady GaGa, ar fi fost șocant dacă nu ne-ar fi șocat și de data asta cu noul ei videoclip.

Ziua Copilului


Astăzi poate vom reuşi să ne îndreptăm atenţia mai mult ca oricând asupra copiilor pentru că este o zi deosebită. Concediaţi-vă bonele pentru o zi şi sărbătoriţi impreună cu odraselele dumneavoastă care au vârsta sub 18 ani (conform legii, până la 18 ani te numeşti copil), Ziua Internaţională a Copilului.

Dacă vă intrebaţi cine şi de ce a născocit sărbătoarea de astăzi, aflaţi că e o poveste veche tocmai din 1925 când s-a înfiinţat la Geneva, Conferinţa Mondială pentru Protejarea şi Bunăstarea Copiilor, la care au fost prezenţi 54 de reprezentanţi din diferite ţări şi au adoptat Declaraţia pentru Protecţia Copilului. Se pare că turcii au fost înaintea tuturor, ei sărbătorind Ziua Copiilor încă din anul 1920, dar pe 23 aprilie.

În anul 1954 Fondul Internaţional pentru Urgenţe ale Copiilor al Naţiunilor Unite (UNICEF) a emis o recomandare care prevedea faptul că fiecare Stat să dispună de o zi la aşa-numita „Ziua copilului”. 

Şi copilaşii gălăţeni vor avea parte de petrecere. Astăzi în Grădina Publică, la ora 16 va fi arborat steagul Zilei de 1 Iunie, va avea loc parada personajelor de poveste, va fi un spectacol oferit de centrul Cultural "Dunărea de jos" şi grădiniţele din judeţ, precum şi un concurs organizat în colaborare cu Direcţia judeţeană de Sport.

De asemenea, actorii Teatrului de Păpuşi Gulliver vor fi şi ei prezenţi la manifestările organizate de 1 iunie, iar un grup de 25 de voluntari din liceele gălăţene vor contribui şi ei la buna desfăşurare a evenimentului organizat în Grădina Publică. Dacă şi vremea va ţine cu noi, înseamnă că astăzi va fi o zi perfectă. 

La Mulţi Ani tuturor copiilor, dar şi celor care nu şi-au pierdut spiritul tânăr o dată cu trecera timpului. Până la urmă, indiferent ce vârstă avem, pentru părinţii noştri, tot copii suntem aşa că La Mulţi Ani tuturor!!!

Leapşa (II)

De pe Blogul cu idei, mi-am permis să "rezolv" o leapşă, aşa cât mă mai odihnesc puţin după atâta muncă.
1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi al 4-lea paragraf:
"Între anii 1438 şi 1454, Guttemberg crează la Strasbourg şi apoi la Mainz, maşina de tipărit, invenţie care se răspândeşte destul de rapid în cea de-a doua jumătate a secolului al XV-lea. Aceasta permite copierea rapidă  a aceluaişi text şi oferă scrisului şansa unei difuzări pe care manuscrisul nu o avea. Presa periodică tipărită apare, cu toate acestea, abia peste un secol şi jumătate după invenţia tiparului. ea a fost precedată după o veritabilă înflorire a scrierilor informative, de diverse tipuri . "(Istoria Presei, Pierre Albert)

2. Fără să verificaţi, cât e ora:
14:20

3. Verificaţi:
14:34

4. Cum sunteţi îmbrăcat(ă)?
blue-jeans şi camaşă

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
Citeam un .doc de istorie a presei.

6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
trafic

7. Când aţi ieşit ultima oară şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Acum 4 săptâmâni am fost la Bacău şi am văzut filmul "How to train your dragon" la cinema 3D  - Recomand

8. Ce aţi visat ieri noapte?
Visam că învăţ să zbor.

9. Când aţi râs ultima dată?
În fiecare zi la "perlele" fratelui meu.

10. Ce aveţi pe pereţii încăperii în care sunteţi?
Var galben.

11. Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Adevărul despre apariţia lumii.

12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
"The Road"

13. Aţi văzut ceva neobişnuit azi?
Pentru mine, nu există noţiunea de "neobişnuit".

14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Se putea şi mai bine.

15. Spuneţi-ne ceva ce noi nu ştim încă.
Într-o viaţă anterioară am fost Helen of Troy.

16. Care ar fi prenumele copilului vostru, daca ar fi o fetita?
Probabil Elizabeth.

17. Şi dacă ar fi vorba de băiat?
Periferigerilerimini :D

18. V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Da

19. Ce-aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
Bine că ai venit, biblioteca a fost actualizată de curând, ai timp o veşnicie s-o răsfoieşti! Dar mai întâi am nişte baloane de umlfat, Mă ajuţi?

20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume, în afară de politică, ce aţi schimba?
Specia umană pe un roi de albine.

21. Vă place să dansaţi?
Cum să nu, una dintre puţinele plăceri care mi-au mai rămas
22. George Bush?
Ce-i cu el?
23. Ce-aţi văzut la televizor ultima dată?
Drama/haosul din Romania.

24. Care sunt acele 4 persoane care ar trebui sa primească acest chestionar?
Da, ce, nu are cine să mă înjure? E post!
S-o i-a cine-o vrea din proprie iniţiativă.

Be my guest!

Aurel Manole – un artist plastic inedit

   Iată, dacă tot mi-am reaprins flacăra pentru bloggăreală, având în vedere că am un template nou-nouț, m-am gândit să postez un articol-interviu realizat de mine cu ceva timp în urmă cu Domnul Aurel Manole, pictor renumit gălățean și inventator. Nu de alta, dar am rămas surprinsă, în sensul negativ, că mulți dintre gălățenii noștri, nu au avut ocazia să afle despre oamenii de cultură gălățeni, care sunt recunoscuți și foarte apreciați în afara țării, care își expun lucrările în marile galerii de artă ale lumii și câștigă premii importante.

   Vreau pe această cale să vă fac cunoștință cu directorul Centrului Cultural Dunărea de Jos din Galaţi şi preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Galaţi - pictorul Aurel Manole.
Aurel Manole este un artist inedit, pictează cu pasiune de la vârsta de patru ani. A elaborat şi inventat pictografia.
S-a născut pe aprilie 1953 în Galaţi şi este absolvent al Institutului de Artă al Universităţii din Iaşi şi al Academiei de Arte Decorative şi Design, Iaşi.

Pasiunea lui pentru artă s-a materializat la vârsta de patru ani, manifestându-se prin pictarea pereţilor din spatele casei părinteşti, cu cărbune. I-a placut atât de mult, încât, copil fiind, renunţa la joaca cu prietenii săi pentru a se retrage în casă şi a desena necontenit. Era adesea dojenit de către părinţi, deoarece consuma foarte repede caietele de desen, iar el, cu grijă, a început să deseneze paginile pe ambele părţi, precum şi coperţile cărţilor. Dorinţa sa de a realiza picturi neobişnuite şi preocuparea sa pentru literatura fantastică i-au călăuzit paşii spre cunoaştere şi mulţi ani de cercetare, pentru descoperirea unei tehnici adecvate pentru a-şi materializa visele. În 1997 a obţinut brevetul înregistrat la OSIM, pentru invenţia sa în domeniul artelor vizuale, intitulat “Amestec şi fuziune cromatică şi instrumente de lucru”. A fost pasionat încă de pe băncile facultăţii de o tehnică artistică pierdută din antichitate, numită tehnica encaustică. Fiind o enigmă pentru el, a trebuit s-o descifreze de-a lungul anilor şi căutarile sale l-au dus în domeniul atât de complicat al chimiei culorilor. Apoi a cuplat tehnica regăsită cu tehnicile de lucru artistice moderne şi a dat naştere unei modalităţi de lucru inedite, pe care el a numit-o pictografie. Aceasta este o fuziune cromatică dirijată care necesită rapiditate în lucru şi este foarte greu de realizat. Tehnica sa neconvenţională se pretează la picturile fantastice, la elaborarea unor spaţii cu o cromatică bogată, care ar putea fi imposibil de realizat prin tehnicile convenţionale. Aurel Manole a abordat tema spaţiului cosmic.

Lucrările sale precum Planeta Zeta sau Planeta Corionică ne conduc într-o lume miraculoasă, fascinantă, spre un alt univers îndepărtat. Tablourile par a fi pictate cu lumină, iar culorile sunt de pe altă lume. 

Cu astfel de realizări, el a obţinut premii valoroase, iar în anul 1990, prima sa reuşită şi una dintre cele mai mari a fost în Franţa la Fayance, unde a obţinut Marele Premiu. De asemenea, a mai fost premiat în Germania, Anglia şi în SUA a avut onoarea de a fi felicitat de către renumitul regizor american, Steven Spielberg. Deşi este criză, oamenii îi cumpără creaţiile. Pictorul a precizat că se simte o scădere a numărului de tablouri vândute, dar totuşi vinde. Aurel Manole are o cotaţie de 1000 USD în străinătate şi în jur de 200 USD în ţară.


 







INTERVIU

Lulubella - Aveţi un brevet de invenţie înregistrat la OSIM în 1997, Amestec de fuziune cromatică şi instrumente de lucru. Mai exact, ce inovaţie aţi adus dumneavoastră în domeniul artelor vizuale? 

Aurel Manole - Încă de pe băncile facultăţii, am fost preocupat de domenul acesta al tehnicilor artistice şi m-a impresionat o tehnică piedută în perioada antică, în antichitatea greacă, prin secolul patru. Era o tehnică care se făcea pe diferite suporturi, dar suportul principal era zidul, o tehnica tip frescă. Problema care m-a preocupat a fost strălucirea acelor picturi şi fuziunea cromatică care avea loc în realizarea acelor lucrări, prin tehnica care atunci purta denumirea de tehnica encaustică. Aceasta tehnică a fost pentru mine o enigmă pe care a trebuit s-o descifrez de-a lungul anilor şi am căutat documente, date despre lucrările în encaustică din zona Greciei, zona romană, e vorba de cele două oraşe Bombay şi Herculane care au fost acoperite de lavă. Toate acestea au dus la o căutare a mea în domeniul chimiei culorilor care este foarte complicată. De-a lungul timpului, pictorii au căutat să-şi valorifice cunoştinţele şi să adauge cunostinţe în laboratorul lor propriu. Toate aceste tehnici cumulate fuzionate cu tehnici moderne au dat naştere la o modalitate de lucru inedită pe care eu am numit-o pictografie. Este vorba despre o fuziune cromatică dirijată, făcută cu mijloace moderne şi cu diverşi pigmenţi noi descoperiţi în ultimul secol. Nu a fost simplu, am mers din aproape în aproape prin mici descoperiri şi îmbinări de tehnici. Tehnica se pretează la picturile fantastice, la elaborarea unor spaţii cu o cromatică bogată, care este foarte complicat de realizat prin tehnicile convenţionale. Tehnica pe care eu am elaborat-o este o tehnică neconvenţională. Tehnica presupune o acuitate în lucru şi rapiditate. Am abordat tema spaţiului cosmic îndepartat şi anume structuri spaţiale. Am o mulţime de lucrări: Planeta Zeta, Cicluri de lucrări I şi II, Planeta Corianică, Structuri Vegetale.




L.- Aţi participat la numeroase congrese internationale de Science Fiction unde aţi obţinut premii valoroase.




A.M.- În anul 1990 a fost prima mea reuşită şi una dintre cele mai mari a fost în Franţa la Fayance, unde am luat Marele Premiu la Eurcom, o confruntare dintre 14 ţări. De asemenea premii obţinute în Gemania, Anglia, USA la Los Angeles, 1996 unde l-am întâlnit şi pe marele regizor Spielberg, unde am avut ocazia să stau cu el la masă şi să dau mâna cu el, un lucru care m-a emoţionat profund atunci.




L.- De ce va atrage pe dumnevoastra arta S.F?




A.M.- Din copilarie de pe la patru ani, am pictat pereţii din spatele casei părinteşti cu cărbune. Mi-a plăcut atât de mult, încât fiind copil, renunţam la joacă ca să pot să mă retrag în casă şi să umplu blocul de desen cât mai repede. Primeam ameninţări de la părinţi ca să nu mai termin atat de repede caietele iar eu cu grijă, pictam şi pe o parte şi pe alta şi coperţile la cărţi. Toate coperţile la cărţi erau pictate!




„Noi, oamenii, suntem nişte efemeride pentru că faţă de existenţa unor planete, sau a unor fiinţe extraterestre trăim foarte puţin”




L.- De curând aţi trecut la o nouă etapă în creaţia dumneavoastră, v-aţi schimbat un pic stilul de lucru, aţi renunţat la formă în favoarea culorii, aţi mizat mai mult pe culoare. De ce?




A.M.- Am trecut prin mai multe faze ale creaţiei din dorinţa de a elabora noi modalităţi de lucru, din dorinţa de a găsi stilul şi modalitatea de lucru potivită pentru o anumită tehnică sau temă. Am trecut de la cubismul melancolic pe care îl aveam la început, la un cubism de structură clasică şi am trecut la o pictura senzitivă, a senzaţiei, a tuşelor largi, a impresiei de moment pe structuri cu personaje sau pe structuri pe teren, cum este de de exemplu „Coline” pe care le-am promovat pe mai mulţi ani. Apoi a fost preocuparea mea pentru ineditul unor elemete din natură sau a unor fiinţe, de exemplu „efemeride”, pentru fluturi care mă impresionează cromatic, dar mai mult pentru frumuseţea momentului, pentru că unele specii de fluturi trăiesc foarte puţin. Într-un sistem planetar, universal, dacă am valoriza timpul, am ajunge la concluzia că şi noi, oamenii, suntem nişte efemeride pentru că faţă de existenţa unor planete, sau a unor fiinţe extraterestre trăim foarte puţin.




L.- Având în vedere că este criză, mai cumpără iubitorii de artă creaţiile dumneavoastră?




A.M.- Mai puţin se cumpară în perioada aceasta, dar autorii buni se cumpară. Mai depinde şi de cerinţa publicului.




L.- Puteţi să-mi spuneţi ce cotaţii aveţi dumneavoastră?




A.M.- În străinatate am vândut la o cotă mai valoroasă. Spre exemplu am vândut în SUA, lucrări cu 1000 USD, dar aici în ţară, am vândut, poate cu 200 USD. Nu-mi permit să pun nişte sume prea mari, nu pentru că lucrările nu ar merita, ci pentru că nu există o piaţă a valorilor şi este un lucru foarte trist. Nu avem un management artistic şi mă mir de ce nu au facultăţile de artă o specializare în acest domeniu sau chiar pe galerii. Cel care te vinde, cel care te prezintă…




L.- Când v-aţi propus o nouă expoziţie personală?




A.M.- Am planificări pe 2010. O expoziţie aici la galeriile Nicolae Mantu şi una la galeriile Gheorghe Pătraşcu din Tecuci. Urmează participări în străinătate, două expoziţii, o tabără de creaţie în Bulgaria.

Pantofi ciudaţi (III)


  
Cu aceşti pantofi sexy şi extravaganţi ai putea să-i faci o surpriză iubitului în seara de Halloween.


Gleznele încorsetate în piele neagră, cu tocurile încovoiate spre interior şi vârfurile metalice, ar putea sugera corniţele satanei. Acestea creionează imaginea unei femei duale, puternice şi vulnerabile în acelaşi timp.
Sărbători Pascale fericite alături de cei dragi!

Hristos a Înviat !

Galaţiul - furnizor de talente !






Galaţiul este furnizor de talente! Cătălina Godică are doar 15 ani, dar este o domnişoară talentată şi muncitoare, pasionată de muzică şi arte marţiale. Este campioană la taekwondo de trei ori şi a cântat la concerte în Galaţi şi în alte oraşe.




Când alţii adolescenţi de vârsta ei încă mai savurează aroma iresponsabilă a copilăriei, petrecându-şi timpul în faţa calculatorului sau prin parcuri ori baruri, Cătălina, cântă, dansează, se antrenează, face repetiţii, şedinţe foto, participă la spectacole, la emisiuni televizate din Galaţi ori din Bucureşti. Eforturile i-au fost răsplătite prin căştigarea a numeroase premii importante la concursurile şi festivalurile de muzică.


Cătălina ne-a dovedit în nenumărate rânduri că are talent. Familia şi prietenii o susţin şi sunt foarte mândri de activitatea ei.


Dacă nu aţi aflat încă, Kătălina (numele ei de scenă înregistrat la OSIM) are o nouă piesă "I'm on fire"!


Va aparea în două variante, una mai scurtă, probabil versiunea pentru radio şi cea de-a doua, "extended version" pentru cluburi. Sună extraordinar de bine, mai ales că a fost creată de acelaşi compozitor, care a compus Chica Boom a lui Dan Bălan.


Cătălina, tine-o tot aşa! Te iubim şi te susţinem! Aşteptăm cu nerăbdare lansarea oficială a melodiei cât şi a videoclipul pentru


"I'm on fire"!!























Ziua Florilor





În această duminică, creştinii ortodocşi sărbătoresc Floriile, ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim.

Duminica Floriilor este precedată de sâmbăta lui Lazăr. În această zi, Mântuitorul Isus Hrisos îl învie pe Lazăr, la patru zile de la moarte. După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitorul, la intrarea în Ierusalim.

De Florii, atenţia comunităţii tradiţionale era îndreptată, pe lângă sărbătoarea religioasă, către renaşterea vegetaţiei, venirea primăverii.

Denumirea populară a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Flora, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim.

Ierusalimul a fost pentru poporul iudeu centrul spiritual. Aflaţi sub robie romană, iudeii aşteptau cu nerăbdare venirea unui eliberator. De aceea, Intrarea lui Iisus în Ierusalim a fost văzută ca o şansă de eliberare.

Tot în această zi, arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiaţi să îşi dăruiască astăzi, ramuri de salcie.

(Sursa mea de inspiraţie: www.mediafax.ro)

Aşadar să sărbătorim şi noi astăzi, aşa cum se cuvine, cu peşte, vin şi cu prietenii ori familia. Să uităm un pic de criză şi să ignorăm vremea capricioasă de afară, încălzindu-ne, dăruind urări şi îmbrăţişări reale sau virtuale, celor care poartă astăzi nume de floare :)

 La Mulţi Ani!









Twilight - dragoste eternă


Am citit pe nerăsuflate, toate volumele din seria Twilight, patru la număr şi anume: Twilight, New Moon, Eclipse şi Breaking Down scrisă de Stephenie Meyer, o poveste de dragoste fascinantă între adolescenta Bella Swan şi vampirul Edward Cullen. Cum romanul, a avut un mare succes la public, peste 42 de milioane de exemplare vândute, era normal ca cineva să se gândească să-l şi ecranizeze. Citind romanul şi apoi văzând filmele 1 şi 2, părerea mea e: "cartea bate filmul"!

Pentru cine nu a aflat încă, Twilight este o poveste inedită cu vampiri şi vârcolaci care ajung până la urmă să facă un pact şi să trăiască în perfectă simbioză, scopul lor comun fiind protejarea oamenilor din acea regiune şi nu numai.

Un roman atipic de "paşnic", având în vedere personajele periculoase care se perindă prin lumea imaginară a lui Stephenie Meyer. E un altfel de roman cu vampiri şi vârcolaci, un roman în care este promovată dragostea care durează şi după moarte, sacrificiul suprem pentru dragostea eternă.

Bella Swan e o adolescentă, aparent banală, venită din însoritul Seattle să locuiască la tatăl său într-un orăşel veşnic înnorat şi ploios din Washington (Forks), un orăşel perfect pentru o familie de vampiri. După o serie de întâmplări care au loc în prejma liceului, ea îşi întâlneşte dragostea nemuritoare, în chipul vampirului Edward Cullen . Toate bune şi frumoase până într-o zi când Eduard, nu mai suportă să o expună pericolului de a fi omorâtă (dacă veţi citi, veţi afla voi de ce, în volumul New Moon) şi hotărăşte s-o părăsească pe Bella. Vârcolacul Jacob Black devine prietenul ei cel mai bun, confidentul şi "umărul ei de plâns" după despărţirea de Eduard. El este "soarele" ei, fără de care viaţa ei nu ar mai avea sens. După reîntoarcerea lui Edward, Bella are de luat o decizie foarte grea. Ea de asemeni îl iubeşte şi pe Jacob (vezi Eclipse).

Ameninţările iminente aduse Bellei cât şi locuitorilor oraşului din partea altor vampiri însetaţi de sânge şi orbiţi de patima răzbunării, fac ca vampirul Edward şi vârcolacul Jacob să creeze o alianţă indistructibilă. Dragostea amândurora pentru Bella, fac un pretext în a salva vieţile celor dragi.

Bella îşi decide soarta! Existenţa şi acţiunile ei, vor face fericiţi pe Edward, cât şi pe Jacob (veţi afla cum, în volumul Breaking Down).

Intrigă şi mister, pasiune şi răsturnări de situaţie, un roman inedit pe care îl recomand din toată inima. Sigur o să vă cucerească, deoarece e genul de carte, de care, dacă ai apucat să citeşti primele pagini, nu-l mai laşi din mană până nu-l termini.

Te vei îndrăgosti de personaje, vei suferi o data cu ele, vei urî, vei plânge, vei lupta şi vei învinge, te vei bucura şi îţi vei dori ca povestea lor să nu se mai termine niciodată.







Pantofi ciudaţi (II)


Inovaţia electronică şi moda, merg în acelaşi pas pentru a îmbina utilitatea cu buna dispozitie pe care o conferă un pantof multimedia. Prin cadenţa paşilor te poţi bucura de o melodie lentă sau una energizantă, după caz. La o plimbare romantică cu iubitul în parc, aţi putea fi acompaniaţi de un „love song” ca în filme. Probabil că aceşti minunaţi pantofi ar fi de mare ajutor şi dimineaţa când sunteţi în întărziere la servici. Ritmul alert v-ar înveseli iar drumul către birou ar părea mai scurt.

Pantofi ciudaţi (I)



Aceste încălţări par a fi inspirate din romanele Marchizului de Sade, deoarece provoacă o durere crâncen de plăcută pentru o reprezentantă a sexului frumos care doreşte să fie “diva” absolută la o petrecere bizară.

Interesant este că tocurile acestor pantofi te duc cu gandul la peniţele de stilou. Probabil cele care scriu “cu picioarele” posedă o astfel de încălţăminte.

Oraşul viselor

Este incredibil ce se întâmplă în oraşul nostru. Vezi la tot pasul dughene cu geamuri acoperite cu autocolant viu colorat, care îmbie căutătorii de senzaţii "înalte" să se aventureze în lumea viselor. Din nefericire, este vorba de magazinele de vise. Magazinele în care sunt comercializate aşa zisele „droguri uşoare” sub denumirea oficială de substanţe etnobotanice, au devenit în Galaţi cea mai profitabilă afacere a momentului, afacere care a scăpat de sub control având în vedere numărul lor care creşte de la o zi la alta, mai nou, acum pe internet.
Lucrul cel mai grav este că aceste magazine sunt amplasate în apropierea instituţiilor de învăţământ, fapt ce poate tenta adolescenţii teribilişti cu probleme de personalitate specifice vârstei. Vă puteţi imagina că poate tocmai în momentul acesta copii dumneavoastră pentru care v-aţi dedicat întreaga viaţă şi pentru care munciţi din greu pentru a le asigura un trai decent şi a-i menţine sănătoşi, pot pica foarte uşor în plasa ofertanţilor de „vise”?
Este strigător la cer să vezi cum parlamentarii noştri se învârt în jurul cozii, întârziind găsirea unor soluţii de a închide definitiv aceste locaţii cu activitate periculoasă asupra oamenilor. Nu-mi rămâne să cred, că aceştia au interese ascunse, iar zicala românească „sărac dar curat” în cazul de faţă „sărac dar sănătos” nu mai are nici o valoare. Criza economică îi împinge pe conducătorii sistemului de stat „ închidă ochii” la astfel de activităţi ilegale, pentru a mai aduce ceva bani la buget, fapt revoltător deoarece trebuie să plătim cu sănătatea semenilor noştri.
Culmea este că Ordonanţa de urgenţă adoptată pe 10 februarie 2010 de Guvern, prin care se interzic unele plante cu efect halucinogen, cuprinde o listă de 36 substanţe, care de regulă, se găsesc în farmacii şi nu au fost vândute niciodată în magazinele de vise. Cert este că întocmirea listei cu substanţe, nu a fost pe baza unor cercetări temeinice, de unde pot concluziona că au făcut-o intenţionat pentru a favoriza în continuare această activitate. Acest lucru nu face decât să prolifereze în continuare minunata afacere a lui Alin Rotaru, cel mai important distribuitor de plante etnobotanice din ţară.
Ce ar însemna să mergeţi prin oraş şi să daţi numai de „visători”? Oare cum ar fi un trafic în orasul acesta cu şoferi utilizatori de droguri uşoare, care îşi închipuie tot felul de fantasme, oare cum ar fi în instiţutiile publice la care apelezi pentru diferite servicii şi te tratează sub influenţa unor astfel de droguri? Aceste droguri sunt motivul unor adolesceti, care îşi pierd şi ultima urmă de respect faţă de părinţi. Aceste droguri nu fac decât să distrugă societatea care generaţii întregi de oameni s-au chinuit să o facă, aducandu-ne înapoi în evul mediu.

Poate un moment în care aş vedea utile drogurile, sarcastic vorbind, ar fi sfârşitul anului 2012, când ştim că nu mai scăpăm şi în acele ultime momente, unii din noi am alege să le trecem cu zâmbetul pe buze.

100 de zile de 8 Martie!








În urmă cu 100 de ani, Clara Zetkin (n.1857- d.1933) a propus ziua de 8 Martie ca zi internaţională dedicată femeilor. Însă ziua de 8 martie este o zi cu implicaţii istorice şi politice. În acea perioadă, femeile din Germania, Austria, Danemarca, Rusia etc organizau marşuri pentru a promova drepturile femeii în lume. Pe 8 martie 1917, sute de femei din Rusia au condus ample demonstraţii pe străzile din Sankt Petersburg, cerând pâine şi pace.


Clara Zetkin, militantă revoluţionară din Wiederau, Saxonia, fondatoarea Partidului Comunist German, lupta pentru egalitate de şanse şi de vot a femeilor.

Probabil că mulţi întrebă de ce tocmai ziua de 8 Martie?

Pornind de la originea evreică a Clarei Zetkin, se presupune că a propus ziua de 8 martie pentru că s-a gândit la sărbatoarea Purim în care se comemorează anual un cumplit masacru cu 75.000 de morţi asupra iudeilor aflaţi în exil. Personajul-cheie al evenimentului este o femeie pe nume Estera, devenită simbolul biblic al eroismului feminin evreiesc. Esterei îi este închinată cea mai veselă sărbătoare a evreilor - Sărbatoarea Purim. Această sărbatoare nu are o dată fixă şi e posibil ca în anul în care a luat fiinţă Ziua Internaţională a Femeii, Purimul să fi coincis cu ziua de 8 Martie. Aşadar ziua de 8 Martie este o zi de slăvire a Femeii-Lider - pe Estera.


Vis-a-vis de Clara Zetkin, răutăcioşii, cârcotaşii, misoginii şi alte specii din zilele noastre, au afirmat că Sărbătoarea de 8 Martie este o sărbătoare comunistă şi pentru aceştia însemnătatea zilei de astăzi nu are nicio valoare. Să înţeleg din asta că dacă vrei să fii democrat(ă), "sărbătoarea comunistă" te împiedică să faci o bucurie unei persoane de sex feminin?

Aud de multe ori replica : "nu trebuie să aştepţi o zi anume ca să îi oferi flori unei femei" şi sincer mă enerveză la culme. Dar cum să nu fie aşa, cum să nu aştepţi? Femeile tânjesc după cadouri şi după complimente, chiar dacă nu recunosc acest fapt. Şi este dreptul lor să fie aşa, mai ales pentru cele care nu au avut noroc de un partener de viaţă romantic şi sensibil la dorinţele lor. Poate aşa îşi mai amintesc şi ei şi mă refer strict doar la cei care "se fac că plouă" să facă măcar o dată în an un gest frumos.

Aşa că Doamnelor şi Domnişoarelor, ziua voastră să vă găsească frumoase şi pregătite să primiţi cele mai frumoase cadouri şi să vi se accepte cele mai sofisticate dorinţe. Vorba lui Matthew Prior: "Be to her virtues very kind, Be to her faults a little blind!"

La Mulţi Ani tuturor reprezentantelor sexului frumos!

Parodie



Lady GaGa, diva momentului, precum şi Beyonce şi-au "unit" talentele şi au realizat un show de zile mari. Însă câtiva tineri din America, nu au fost nici ei mai prejos şi au creat o capodoperă de parodie cu o coregrafie foarte bine pusă la punct, costume trăznite, machiaj, o sincronizare perfectă. Artişti în adevăratul sens al cuvântului.


Pe mine m-au convins:)

Clipe de amurg

Leapşa I

Diana mi-a dat acordul să iau şi eu această leapşă de pe blogul său.
Deşi pare un joc, mi-a dat mult de gândit ... şi iată ce-a ieşit :
Dacă aş fi ... aş fi ...
o lună: August

o zi a săptămânii: Sâmbătă

o parte a zilei: noaptea

un animal marin: delfin

o direcţie: înainte

o virtute: curaj

o personalitate istorică: Coco Chanel

o planetă: Pământ

un lichid: miere de albine

o pasăre: colibri

o floare: floare de cactus

un tip de vreme: însorită

un instrument muzical: harpă

o întrebare: când?

un element: focul

un cântec: Lenny Kravitz - Again

un film:  5th element

un serial: Sailor Moon

o carte: Twilaight de Stephenie  Meyer

un personaj de ficţiune: Leeloo (personaj interpretat de Milla Jovovich)

un fel de mâncare: tort cu finetti, ananas şi banane

un oraş: Istanbul

un gust: ciocolată

o culoare: violet

un material: mătase

un cuvânt: hai!

o materie de şcoală: genetică

un personaj de desene animate: Sandy Bell

o formă: piramidă

un număr: 8

un mijloc de transport: motocicletă

o haină: lenjerie intimă din satin

un accesoriu vestimentar: pantofi cu toc cui

FIN

Eu am terminat și dau leapșa mai departe cui dorește. Be my guest!

Ziua adevărului



Steaua fericirii mi-a făcut cu ochiul când am trecut prin dreptul său. E fiinţa cea mai dragă mie, sufletul său atât de blând şi cald a presărat a sufletului meu cărare cu petale de speranţă şi m-a urcat sus de tot, tocmai în inimioara-i, unde-i ireal de bine.


Astăzi vreau să răsară la lumină, tot ceea ce a ascuns o inimă fricoasă atâta amar de vreme.


Voi lăsa glasul răguşit al inimii mele să vorbească, să admire, să primească în odaia ei a cărei uşă s-a deschis către infinitul iubirii, toată lumina şi căldura dragostei mele alese.


Dragostea mea e acea fiinţă care mă alintă cu mătasea buzelor sale şi mă strigă cu şoapta viselor în fiecare dimineaţă. E acea fiinţă pe care o iubesc şi îmi doresc ... îmi doresc să mă dorească la fel de mult cât o doresc şi eu, pâna la Cer şi înapoi.

Low fat

Dacă tot suntem în Post ... să fim cumpătaţi la mâncare

Eii hai nici chiar aşa :)

Poezii de Dragoste


Alina Beatrice Cheşcă este lector universitar doctor la disciplina limba engleză la Universitatea ”Danubius”, Galaţi. O fiinţă atât de dragă, sensibilă, cultă, cum rar ţie dat să întâlneşti. Ador s-o aud vorbind, cuvintele sale sunt răsunetul unei vieţi dedicate frumosului şi a bogăţiei spirituale iar poeziile sale sunt ode dedicate îngerilor.

A obţinut premii literare la concursurile naţionale de poezie de la Bucureşti, Galaţi, Tecuci, Tulcea, Vaslui, Slatina, participă cu lucrări la conferinţe naţionale şi internaţionale de cultură şi civilizaţie, precum şi de limbă şi literatură engleză în Europa şi Asia. Scrie poezii de dragoste, iubeşte călătoriile, cultura şi civilizaţia orientală.

Iată una din poeziile sale, probabil e cea care o reprezintă, având în vedere titlul. Este o persoană cu totul şi cu totul deosebită şi nu spun asta doar pentru că este profesoara mea preferată. Aceasta este calea spre postările domniei sale.

"DESTĂINUIRE"

"„Barbie” îi spun copiii –


e zâna ce scrie poveşti


dar le şi trăieşte


mănâncă poezie pe pâine


şi-şi pictează universul pe pleoape


ea deschide în fiecare zi


Poarta Zeilor


se roagă pentru bucuria lumii


şi-aprinde stele în chip de lumânări.


pe speranţele ei albastre


plutesc mii de scoici fermecate


din clepsidrele pământului


construieşte piramide pe care le deschide apoi


cu iarba fiarelor.


Bărbaţii o iubesc


văd în ea Şeherezada


nesfârşitelor poveşti.


EA SIMTE CĂ-I CURGE AUR PRIN SUFLET


(e alchimia frumoşilor vrăjitori


ce păşesc cu nobleţe prin clipele ei)


Barbie doarme cu valiza sub pernă


şi se visează zburând peste oaze


şi tuaregi cu ochii precum noaptea


ce-i preschimbă trupul


în valuri de mătase şi foc.


Barbie a luat forma viselor ei


şi-nmulţeşte totul cu doi


cu o mie, cu infinitatea


ea vede câte un destin


în fiecare cuvânt


şi fiecare cuvânt e o altă poveste


pe care ea o transformă


în puntea dintre pământ şi cer.


desculţă, privind în sus


BARBIE PĂŞEŞTE PE COVORUL DE PERLE


Începe o nouă poveste…."


Alina Cheşcă

ADN-ul spiritual



"De ce eu?", "Ce am făcut să merit soarta asta?", "De ce mi se întâmplă numai mie?" Cu siguranţă nu există om pe lumea asta să nu-şi fi pus măcar o dată în viaţă aceste întrebări. Probabil există oameni care îşi pun aceste întrebări zilnic, săptămânal, lunar ... la cumpăna dintre ani.


În prima zi a lunii ianuarie împarţi o pagină imaginară în două, într-o parte scrii evenimentele fericite iar în cealaltă, necazurile care au fost. Momentele fericite le numeri pe degetele de la o mână. Atmosfera e gri, spui că nu ai avut noroc, dai vina pe criza mondială, învinuieşti părinţii şi profesorii că nu au ştiut cum să te ghideze în viaţă, pe preotul care nu a vrut să-ţi dea Sfănta Împărtăşanie pentru că ai apucat să iei o guriţă de apă de dimineaţă şi s-a îndoit de puritatea ta, deşi aveai doar 11 ani. Dai vina pe mâţa neagră care îţi taie calea, dai vina pe toată lumea care bănuieşti că stă împotriva fericirii tale ... dai vina pe soartă. Dar "soarta" ce e?


Există o lege a Universului, o lege a cauzei şi a efectului iar tot ceea ce ni se întâmplă este exact ceea ce merităm. Plecând de la zicala "cum îţi aşterni aşa dormi", faptele noastre bune sau rele, îşi au răsunetul într-o viaţă fericită sau mai puţin fericită. Pentru cine crede în reîncarnare, sufletul nostru, are memoria faptelor petrecute de-a lungul mai multor vieţi. Practic, situaţia noastră actuală este "oglinda vieţii noastre trecute", ADN-ul spiritual. Tot ce ni se întâmplă, de rău sau de bine nu este întâmplător. Cert este că legea karmei este necruţătoare iar sufletele noastre au mai multe şanse de a ajunge la desăvarşire, având la dispoziţie mai multe vieţi în care să ne plătim datoria karmică. Dacă într-o viaţă anterioară am locuit în Columbia, am fost traficant de droguri şi am dus o viaţă dezorganizată unde am îndemnat mulţi oameni să fumeze şi să consume narcotice, prin asta aducându-le multă suferinţă, nu este de mirare că în această viaţă eu nu mai suport fumul, evit cercul fumătorilor şi încerc să fac tot posibilul să-i fac pe cei dragi să renunţe la fumat. În felul acesta eu îmi voi plăti datoriile karmice, prin acceptarea suferinţelor actuale şi celor care vor urma şi voi învăţa să iubesc oamenii aşa cum nu am reuşit în altă viaţă. Dacă ajuţi o persoană iar aceasta nu îţi e recunăscătoare, te întristezi, dar din punct de vedere spiritulal eşti pe calea cea bună. Asta înseamnă că ţi-ai mai plătit o datorie dintr-o viaţă apusă.


Încă nu am aflat la a câta renaştere a ajuns sufletului meu. Pentru mine este foarte important să nu abuzez de reîncarnare la nesfârşit, să nu înteleg că prin asta pot greşi mereu şi tot de atîtea ori mă revanşez, nu de alta, dar îmi e teamă că într-o zi (sau în altă viaţă) nu voi mai avea timp sau nu voi mai avea la dispoziţie nici măcar atâtea cunoştinţe câte am acum, pentru a reuşi să mă îndrept. Mie îmi pasă, după mulţi ani de indiferenţă, de ce se va întâmpla cu sufletul meu, îmi pasă de trupul care îl va găzdui şi de încercările prin care va fi iar nevoit să treacă. De ce îmi pasă? Pentru că doresc să-mi învăţ lecţia karmică, perfecţionându-mi viaţa prezentă prin îndreptarea greşelilor.

Tarife spirituale

Dis de dimineaţă sfântă de miercuri, maicămea a binevoit să mergem în pelerinaj la Bisericile din oraş.

Pe un ger de-mi cădea nasul, am luat-o la pas către locaşurile sfinte. Am vizitat 4 Biserici într-o zi, cum nu am vizitat în 6 ani. Recunosc că nu prea sunt dusă la Biserică (la propriu şi la figurat), dar azi mi-a dar maxim. "Hai şi la Sf. Mihail şi Gavril, hai şi la Sf. Nicolaie că e aproape, şi la Sf. Ana, dar şi la Sf. Spiridon şi gata". Dumnezeu să mă ierte, dacă am înţeles mare lucru din cuvântările preoţilor. Unul vorbea/citea atât de repede de parcă ar fi dorit să intre în "Cartea Recordurilor" cu maximum de cuvinte rostite pe minut, fapt ce m-a făcut să obosesc psihic, chinuindu-mă să mă concentrez şi să înţeleg ce bâiguie (predică). Altul mi-a pus la grea încercare acuitatea auditivă. Mă întreb ce o fi auzit persoanele mai în vârstă, deoarece mai toate purtau căciuli groase de blană ori clasicul fes cu batic deasupra, care le acopereau urechile.

Având în vedere situaţia, gândurile mele au zburat la vremea de afară, la căţeii din faţa Bisericii care se jucau în zăpadă, la ce am visat noaptea trecută.... la criza mondială....

La final am făcut un studiu de piaţă la niscaiva produse şi servicii bisericeşti. Preţul lumânărilor variază între 0,40 ron şi 0,70 ron. Rugăciunea de 40 de zile între 10 ron şi 30 ron + 1 litru de ulei, 1kg de făină şi 10 lumânări, pentru slujba de mulţumire 5 pâini, o lumânare şi o sticlă de suc cu sau fără acid, ambele variante sunt primite drept jertfă de către Dumnezeu + ceva şpagă la preot sau la cutia milei.

Părerea mea este că Bunul Dumnezeu te iartă şi îţi îndeplineşte dorinţele, doar dacă îl răsplăteşti şi tu cu ceva "ochi de drac". Am impresia că Dumnezeul şi Diavolul au pus de un contract gras între ei. Asta îmi aminteşte de marile corporaţii farmaceutice în colaborare cu laboratoarele de virusologie ale teroriştilor. Diavolul te atrage în păcat, Dumnezeu îţi cere bani ca să te ierte. Acuma sunt curioasă cine e plătit la procent :))

Nu mi-o luaţi în nume de rău, a fost o glumă. Cineva drag m-a sfătuit să nu fac ce face preotul, ci doar ce predică el.

Consider că religia, credinţa este un lucru foarte intim. Te poţi ruga în linişte în confortul casei tale, sau în gând în timp ce te deplasezi cu maxi-taxi. Nimeni nu ştie mai bine ca tine ce îţi doreşti şi numai faptele tale, rugăciunile rostite de tine şi efortul tău spiritual au rezonanţă către Divinitate.

You are great! You are...wonderful!

Iată un filmuleţ care m-a impresionat profund şi am nevoie să-l îl revăd de fiecare dată cănd lucrurile nu sunt aşa cum îmi doresc.

Dacă nu ai aceea persoană lângă tine care să-ţi amintească întotdeauna cât de important eşti, dacă te simţi nedreptăţit, dacă crezi că realizările tale nu au fost apreciate, dacă nu ai primit măcar un "mulţumesc" ... priveşte aici şi te vei simţi mult mai bine! :-)

500 de semne câştigătoare



De curând am participat la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu pe Trilema. Poate că vă întrebaţi ce înseamnă proză arhiscurtă. Ei bine, DEX-ul ne spune că Proza este un mod de exprimare nesupus legilor versificaţiei, în opoziţie cu poezia.


Cert este că eu nu m-am lămurit dacă proza arhiscurtă e un gen literar, părerea mea este că Mircea Popescu este un domn de nota 10, cu iniţiativă, care m-a convins să-mi pun la "muncă" emisfera dreaptă a creieraşului meu ruginit. Aşadar am creat 5 "povestioare", iar pe lângă ale mele au mai fost doar 153 :)

Regulile au fost simple, a trebuit să realizăm un text din 500 de semne cu o marjă de ±1%, ceea ce înseamnă că dacă scriai între 495 şi 505 de semne tot era bine. Unii au scris şi un soi de versuri, iar pe tema asta au fost şi niscaiva lupte de idei, alţii au comis plagiat. Săraca Agripina şi Păunaş au trebuit să-şi trăiască iarăşi drama din "La Vulturi", numai că de data asta, sfărşitul fu altul - Păunaş a sfârşit în gura vulpii. Eminescu a fost reinventat, de parcă ar fi fost nevoie etc. Noroc de juriu, ales pe sprânceană care a cernut şi a judecat bine.


Nu am putut decât să mă bucur, când am aflat că 4 dintre PA-urile mele au fost câştigătoare, dar cea mai valoroasă a fost aceasta. Drept răsplată, am fost cadorisită cu un domeniu + hosting gratuit pe un an de zile.


Primesc acest premiu ca un imbold în evoluţia mea în ale scrisului, un exerciţiu pentru dezvoltarea mea spirituală şi pentru ascutiţrea creionului bloggerului, aşa cum spunea Mircea Popescu.

Sufleţelul meu


În urmă cu 26 de ani, pe data de 2 februarie, Dumnezeu a ales din Rai cel mai curat sufleţel, i-a prins aripioare şi i-a poruncit să coboare pe pământ şi să trăiască la o laltă cu toţi muritorii. Pentru a nu-i speria pe oameni, El şi-a ascuns aripioarele şi a bătut la uşa unor tineri proaspăt căsătoriţi. Aceştia l-au îndrăgit atât de tare, încât nu l-au mai lăsat să plece, oferindu-i un cămin.

De-a lungul timpului, El a făcut numai fapte bune, şi-a ajutat familia şi prietenii şi a învăţat să iubească.

Astăzi se împlineşte exact un an de când El şi-a ocupat un loc în inima mea. Acest suflet mult prea bun, mi-a animat viaţa, a fost lânga mine când mi-a fost rău şi mi-a dăruit multă, multă dragoste.

Mă consider o norocoasă şi sunt foarte fericită că mi-a fost dat să-l întâlnesc.

Mulţi ani frumoşi, cât mai multe dorinţe împlinite, fericire, sănatate, din tot sufletul meu îi doresc!

Miniproza pentru Trilema I

Concursul organizat de Trilema se află pe ultima sută de metri, iar mie mi s-a deschis apetitul pentru PA-uri. Hai sa mai dam un pic de treabă juraţilor ca sa nu se plictisească :D

-Unde pleci?
-Mă duc până... nu stau mult tată !
-Te duci iar la el? Curvă mică ce eşti! Să nu mai vii în casa mea! Pumnii grei şi-au lăsat amprentele pe spinarea mea, scalpul şi faţa îmi luaseră foc.
Schiopătam, aveam dureri groaznice de nerv sciatic, lacrimile mă orbeau, vorbeam singură, rosteam blesteme. Apoi nu am mai simţit durerea, emanam adrenalină prin toţi porii. Pluteam cu două genţi mari cu haine şi cărţi. În noaptea aceea am rupt legăturile paterne şi m-am legat de El pentru totdeauna.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.

Miniproza pentru Trilema II

Unii fluturi trăiesc doar o zi. Fac prima şi ultima băiţă de lumină şi le este de ajuns.
Dar nouă, ne ajunge viaţa? Avem timp să iubim dar amânăm pe mâine, cineva ne zâmbeşte şi noi ne promitem în gând că ne vom revanşa cândva, răsare soarele dar nu îl observăm, avem chef de joacă, dar aşteptăm vacanţa. Aşteptăm, aşeptăm, nu e acum timpul potrivit pentru asta! Dar când ?
Dacă am valoriza timpul, dacă am măsura Universul, am realiza că noi trăim foarte puţin. Oare mai avem timp? Suntem Efemeride!

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.

Stresiune

- Hainele, cursurile şi celularele pe catedră!
Dezarmaţi de toate inspiraţiile create cu răbdare şi migală pe foi mici de hârtie, ne-am întors către locurile noastre cu rugăciuni în gând ori cu blesteme.
- Să înceapă examenul! Tu! Ce ascunzi acolo? Scrie-ţi singur nota 1 pe lucrare!
Profesorul zămbitor şi draguţ de altă dată, purta astăzi ochelari dintr-o sticlă specială. Vedea frământarea mâinilor de sub bănci, ne zărea coastele printre haine şi gândurile lipsă .
Ne vedem în toamnă la restanţă!

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.

Bara

Un copilaş mucos îşi lipea năsucul de fierul închegat, visând la o batistă moale, unul decojea cu dinţii de lapte vopseaua roasă de vreme şi de sute de amprente, adăugate cu fiecare atingere, cu fiecare strânsoare. Chiar şi îndrăgostiţii la prima vedere şi-au lăsat parfumul primelor emoţii pe răcoarea ei, apoi şi-au împreunat mâinile să le încălzească la focul primului sărut, sprijinindu-se de ea. Bara veşnic rece ca gheaţa din tramvai, ne-ar putea spune o întamplare caldă, a sa, la fiecare staţie.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.

La metrou



La metrou, materia se amestecă cu spiritele, esenţele cu emoţiile, bacteriile cu leucocitele. Scara rulantă se mişcă la nesfârşit, cărând paşii grei şi deşi ai călătorilor, pe o parte şi atârnând pe cealaltă, gândurile, speranţele şi amprentele efemere de praf. Balustrada este locul de întâlnire a mâinilor grăbite, a degetului mic al ei cu degetul mare care îi parţine lui. Păstrează parfumul de piele albă şi de piele neagră şi gustă aroma lipicioasă a îngheţatei de căpşuni şi a prafului de puşcă.


Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.

Real SEX Over Internet

Bucura-te de fiorul de a-ți lasă iubitul sa preia controlul! Achiziționează acum VibraToy și trăiește împreuna cu partenerul tău o experiență de neuitat! Lovense Internet Enabled Sex Toys